Xavier Dolan,le protagoniste et réalisateur québécois du film "Les amours imaginaires"aime Dalidaet a choisi la chanson "Bang Bang" pour quelques séquences. Le film est sélectionné dans la section"Un certain regard"lors duFestival de Cannes 2010.
La FIFA a livré son verdict: le Qatar accueillera la coupe du Monde en 2022. C’est le premier pays Arabe à voir été choisie par les membres de la FIFA pour accueillir cette manifestation. Cheikha Mozah , son mari, l’émir cheikh Hamad bin Khalifa Al-Thani ainsi que leurs enfants se sont déplacés à Zurich pour cette occasion. L’évènement à été marqué par le discours de Cheikha Mozah; celle-ci a exprimé que le Qatar entendait placer le football du Moyen-Orient sur « la carte du monde ».
Le Burj al-Arab (برج العرب « tour des Arabes » en arabe) est l’hôtel le plus luxueux au monde, auto-proclamé sept étoiles, situé à Dubaï, aux Émirats Arabes Unis. Mesurant 321 mètres, c’était, jusqu’en 2007, le plus haut édifice utilisé exclusivement comme hôtel. C’est un des hôtels les plus reconnaissables au monde. Il a été conçu en 1993 par l’architecte Tom Wright. Situé dans le Golfe Persique, sur une île artificielle, il a la forme d’une voile géante.
La construction de l’hôtel a commencé en 1994 au coût de 2 milliards de dollars américains, pour ouvrir enfin ses portes au public le 1er décembre 1999. Le Burj al-Arab ne possède pas de chambres à proprement parler, mais deux-cent-deux suites en duplex. La plus petite suite occupe une superficie de 196 mètres carrés, et la plus grande 780 mètres carrés. Avec 180 mètres de haut, son hall d’entrée possède le plus grand atrium au monde, le volume de l’atrium pouvant contenir le World Trade Center de Dubaï, qui, à 38 étages, était le plus haut édifice à Dubaï de la fin des années 1970 à la fin des années 1990. Il a été construit de telle façon que son ombre ne recouvre pas la plage. Un héliport (qui sert parfois aussi de terrain de tennis), ainsi qu’un restaurant panoramique se trouvent tous les deux au sommet, au-dessus de l’océan, en porte-à-faux sur les bords opposés de l’hôtel.
L’hôtel a été construit par la compagnie de construction sud-africaine Murray & Roberts. Le mur extérieur de l’atrium faisant face à la plage est fait de tissus isolants en fibre de verre recouvert d’une couche de teflon pour les protéger de l’usure due aux vents des sables venant du désert.
Le Burj al-Arab est considéré comme l’un des hôtels les plus onéreux du monde. Le tarif officiel pour les suites les moins chères varie entre 7 600 et 17 600 dirhams la nuit. L’entrée de l’hôtel est interdite au visiteur, mais il est néanmoins possible d’y pénétrer en réservant pour y prendre un thé l’après-midi pour la somme de 70€. Pour ce prix là, outre le thé, il sera servi champagne, et un total de 7 plats (tranche de saumon, mignardises, petits gâteaux, …)
Les dressings des suites royales sont plus spacieux qu’une chambre d’hôtel ordinaire.
Après avoir remporté en Égypte quelques concours de beauté, dont le titre de « Miss Egypte 1954», et tourné dans plusieurs films de série B, Dalida gagne Parisà l’âge de vingt-et-un ans dans l’espoir de faire carrière dans le cinema. Dalida a vendu beaucoup de singles et d'albums à travers le monde, surtout en France, mais aussi en Italie,en Espagne, en Belgique, en Suisse, en Allemagne (4 titres classés), en Égypte, au Canada, au Moyen-Orient, au Japon, au Canada, en Amérique du sud, etc. Dans tous les cas, plus de 125 millions de disques à travers le monde.
Durant la dernière année de sa vie, revenant du tournage du Sixième Jour, Dalida tomba dans une profonde dépression nerveuse. Cachant de plus en plus difficilement le désespoir qui l’habite sous le bonheur exprimé par ses chansons, elle finit par se suicider dans sa maison de la rue d'Orchampt dans le quartier de Montmartre, au cours de la nuit du 2 au 3 mai 1987.
Elle laissa deux lettres, à Orlando et à son compagnon François Naudy, dont le contenu est plus ou moins gardé secret, ainsi qu'un mot « Pardonnez-moi, la vie m'est insupportable». Elle fut inhumée au cimetière de Montmartre
With the start of 2010,Istanbulcelebrated its new title as European Capital of Culture
The city of Istanbul has been known through the ages under a large number of different names. Besides its modern Turkish name, the most notable are Byzantium, Constantinople and Stamboul, but there are also others. Each of them is associated with different phases of its history and with different languages. Estanbul is one of these names. Estanbul is an old city, you can see the remains of many ancient civilizations and their culture in harmony with Turkish culture. Ancient and modern, religious and secular, Asia and Europe, mystical and earthly all co-exist here.
The city is full of contrasts, and colorful views.
- The only city in the world to straddle two continents
- Built on seven hills on Asia and Europe
- A Capital during two consecutive empires - Christian and Islamic
- Lively and exciting
Anyway İstanbul get the title 2010 European Capital of Culture officially and hope It will be a good year for İstanbul and Turkey.
Nadia Anghelescu a publicat recent o carte la graniţa dintre eseu, analiză politologică şi meditaţie asupra limbajului, privind arabii în relaţia cu Celălalt, căutând în limba arabă literară - a Coranului, a poeziei beduine - stâlpii pentru susţinerea identităţii arabe, comparând identităţile multiple (etnică, lingvistică, religioasă) în mişcarea lor istorică viforoasă, privindu-le printr-o lentilă focalizată asupra naţionalismului panarab, asupra regimurilor politice, asupra nivelului de dezvoltare şi accesului la modernitate atât de diferit.
Pe Nadia Anghelescu, aceea care predă de aproape jumătate de secol limba şi cultura arabă la Universitatea Bucureşti, lingvista de prestigiu internaţional, directoarea Centrului pentru Studii Arabe (întemeiat în 1994), conferenţiara la Roma, Paris şi Lyon, Damasc, Alep, Lyon, Kuweit şi Qatar, Beyrouth, Tripoli, Geneva, Abu Dhabi ş.a., editoarea [împreună cu Mircea Anghelescu (sotul ei, profesor doctor la Facultatea de Litere, Bucuresti)] a revistei "Romano-Arabica", am cunoscut-o ca parte a "triadei de aur" care domina arabistica primelor decenii după întemeierea Catedrei de limba arabă a Universităţii Bucureşti, alături de Yves Goldenberg şi Nicolae Dobrişan. Dacă de la profesorul Goldenberg am învăţat araba clasică şi am înţeles că niciodată marii intelectuali nu vor fi rasişti, dacă de la Nicolae Dobrişan am deprins resorturile arabei vorbite, de la Nadia Anghelescu am înţeles, la cursurile de sintaxă, să medităm asupra structurilor şi simbolisticii acestei limbi. Mi-au rămas pentru totdeauna în minte proverbele analizate pentru construcţia lor şi nu de puţine ori îmi susţin argumentaţia cu aceste proverbe. Gramatica, structurile lexicale, miturile legate de limba unor mari poeţi, a unor comentatori şi filozofi care, chiar dacă n-au fost etnici arabi, s-au revendicat de la cultura arabă, au pornit către înţelegerea mea la orele Nadiei. Nadia Anghelescu prezintă "capitalul simbolic" deţinut de limba Profetului: forţa simbolică (limba Coranului), forţa numerică (sunt estimaţi 300 de milioane de vorbitori de arabă), caracterul oficial (limba oficială în 22 de state arabe), limba unor prestigioase organisme internaţionale şi regionale (ONU, UNESCO - araba este una din cele şase limbi oficiale ale acestei organizaţii -, Liga Statelor Arabe şi a organismelor componente, cum ar fi ALECSO, Organizaţia Conferinţei Islamice şi Organizaţia Unităţii Africane), limba înţelegerii dintre diverse ţări arabe şi diverse comunităţi etnice şi religioase, limba de predare şi învăţare în lumea arabă şi în lumea islamică, limba de integrare economică şi politică, limba unor creaţii şi opere ştiinţifice cu caracter universal, limba mijloacelor de comunicare în masă, limba tehnicii informaţionale (internet). Toate aceste atuuri dau limbii arabe rezistenţă faţă de "calea întoarcerii la Babel", a globalizării (care face să dispară limbile mici). Evident, cartea Nadiei Anghelescu este o lucrare fundamentală - fiindcă dialogul civilizaţiilor nu mai e posibil fără a-i cunoaşte pe arabi. "Nu numai cum se spune că sunt, ci şi cum vor ei să fie" .
Recent au apărut şi în limba română două romane de Fadia Faqir, scriitoare brito-iordaniană musulmană (născută în 1956 la Amman, cu studii universitare şi doctorale în Marea Britanie, unde trăieşte în prezent cu familia ei la Newcastle, predând la Universitate literatură engleză) care mi se pare deosebit de puternică, talentată şi cultă. Cele două excelente romane, Mă numesc Salma şi Stâlpi de sare au fost scrise în engleză şi pot fi citite la noi în versiunile Ilincăi Smărăndiţa Şchiopu şi, respectiv, Ioanei Văcărescu (dar traducătoarele sunt necunoscătoare ale lumii arabe, ceea ce se vede în folosirea unor expresii nepotrivite şi în nepriceperea vădită de unele note: de pildă, colocvintul, care e un fel de dovleac amar din deşert, crescând în nisip, şi nicidecum "un măr amar", face parte dintr-o expresie arabă străveche, extrem de uzitată: "amar precum colocvintul" şi are o încărcătură simbolică a cărei punere în valoare ar fi fost utilă. În plus, astfel de texte cer un simţ lingvistic adecvat. Nu poţi spune, de exemplu, "beladonă" în loc de "mătrăgună" în traducerea unei scrieri arabe despre moarte. Sună ca o canţonetă italiană, tocmai când trebuie să te cutremuri în faţa unui cuvânt aspru, ucigător).
Pe scurt, Fadia Faqir, deşi scriind în engleză şi deci încercând din start să se adreseze unui public larg, a rămas prizoniera identităţii sale. Aşa cum personajul ei Salma nu se poate desprinde până la urmă de lumea întunecată a represaliilor din care a reuşit să evadeze, întorcându-se în satul natal spre a fi ucisă - deşi avea la Londra un soţ şi un al doilea copil, trăind relativ împlinită noua ei viaţă de imigrantă -, nici Fadia Faqir nu se poate despărţi de bagajul cultural arab. Acesta dă valoare cărţilor ei: o limbă literară aleasă, aluzii la poezia arabă şi citate din autori celebri, stratificări culturale, un mod "clasic" de a aduce la suprafaţă tragedia. De altfel, personajul Salma, fugită în Occident deoarece dăduse naştere unui copil ilegitim şi urma să fie ucisă pentru "spălarea onoarei", imigranta trăind din croitorie şi munci mărunte, se înscrie la Universitate spre a învăţa prin literatură limba engleză, într-un mod specific pentru identitatea arabă.
Haifa Wehbe a participé au programme Tv intitulé « Star Zghar » qui a été tourné à Beyrouth et qui est diffusé chaque semaine sur la chaîne TV « Abu Dhabi 1»
Depuis la sortie du film “2012″, beaucoup de rumeurs circulent à propos de la fin du monde qui aurait lieu le 21 decembre 2012 Qu’en pense l’Islam ??? que dit le Coran et le Sunnah à propos de la fin du monde?
Haifa Wehbea célébré le nouvel an en compagnie de Ragheb Alama et de Wael kfoury dans deux concerts qui ont lieu à l’hotel Phénicia et au centre ville de Beyrouth ! Voici les photos de la soirée !
Alors Que Haifa réveillonne avec Ragheb et Wael, La belleNancy Ajram a célébré la nouvelle année au Habtoor Grand Hotel au côtés de Fadel Shaker et Assi el Helani !