Nadia Anghelescu a publicat recent o carte la graniţa dintre eseu, analiză politologică şi meditaţie asupra limbajului, privind arabii în relaţia cu Celălalt, căutând în limba arabă literară - a Coranului, a poeziei beduine - stâlpii pentru susţinerea identităţii arabe, comparând identităţile multiple (etnică, lingvistică, religioasă) în mişcarea lor istorică viforoasă, privindu-le printr-o lentilă focalizată asupra naţionalismului panarab, asupra regimurilor politice, asupra nivelului de dezvoltare şi accesului la modernitate atât de diferit.
Pe Nadia Anghelescu, aceea care predă de aproape jumătate de secol limba şi cultura arabă la Universitatea Bucureşti, lingvista de prestigiu internaţional, directoarea Centrului pentru Studii Arabe (întemeiat în 1994), conferenţiara la Roma, Paris şi Lyon, Damasc, Alep, Lyon, Kuweit şi Qatar, Beyrouth, Tripoli, Geneva, Abu Dhabi ş.a., editoarea [împreună cu Mircea Anghelescu (sotul ei, profesor doctor la Facultatea de Litere, Bucuresti)] a revistei "Romano-Arabica", am cunoscut-o ca parte a "triadei de aur" care domina arabistica primelor decenii după întemeierea Catedrei de limba arabă a Universităţii Bucureşti, alături de Yves Goldenberg şi Nicolae Dobrişan. Dacă de la profesorul Goldenberg am învăţat araba clasică şi am înţeles că niciodată marii intelectuali nu vor fi rasişti, dacă de la Nicolae Dobrişan am deprins resorturile arabei vorbite, de la Nadia Anghelescu am înţeles, la cursurile de sintaxă, să medităm asupra structurilor şi simbolisticii acestei limbi. Mi-au rămas pentru totdeauna în minte proverbele analizate pentru construcţia lor şi nu de puţine ori îmi susţin argumentaţia cu aceste proverbe. Gramatica, structurile lexicale, miturile legate de limba unor mari poeţi, a unor comentatori şi filozofi care, chiar dacă n-au fost etnici arabi, s-au revendicat de la cultura arabă, au pornit către înţelegerea mea la orele Nadiei.
Nadia Anghelescu prezintă "capitalul simbolic" deţinut de limba Profetului: forţa simbolică (limba Coranului), forţa numerică (sunt estimaţi 300 de milioane de vorbitori de arabă), caracterul oficial (limba oficială în 22 de state arabe), limba unor prestigioase organisme internaţionale şi regionale (ONU, UNESCO - araba este una din cele şase limbi oficiale ale acestei organizaţii -, Liga Statelor Arabe şi a organismelor componente, cum ar fi ALECSO, Organizaţia Conferinţei Islamice şi Organizaţia Unităţii Africane), limba înţelegerii dintre diverse ţări arabe şi diverse comunităţi etnice şi religioase, limba de predare şi învăţare în lumea arabă şi în lumea islamică, limba de integrare economică şi politică, limba unor creaţii şi opere ştiinţifice cu caracter universal, limba mijloacelor de comunicare în masă, limba tehnicii informaţionale (internet). Toate aceste atuuri dau limbii arabe rezistenţă faţă de "calea întoarcerii la Babel", a globalizării (care face să dispară limbile mici).
Evident, cartea Nadiei Anghelescu este o lucrare fundamentală - fiindcă dialogul civilizaţiilor nu mai e posibil fără a-i cunoaşte pe arabi. "Nu numai cum se spune că sunt, ci şi cum vor ei să fie" .
Recent au apărut şi în limba română două romane de Fadia Faqir, scriitoare brito-iordaniană musulmană (născută în 1956 la Amman, cu studii universitare şi doctorale în Marea Britanie, unde trăieşte în prezent cu familia ei la Newcastle, predând la Universitate literatură engleză) care mi se pare deosebit de puternică, talentată şi cultă. Cele două excelente romane, Mă numesc Salma şi Stâlpi de sare au fost scrise în engleză şi pot fi citite la noi în versiunile Ilincăi Smărăndiţa Şchiopu şi, respectiv, Ioanei Văcărescu (dar traducătoarele sunt necunoscătoare ale lumii arabe, ceea ce se vede în folosirea unor expresii nepotrivite şi în nepriceperea vădită de unele note: de pildă, colocvintul, care e un fel de dovleac amar din deşert, crescând în nisip, şi nicidecum "un măr amar", face parte dintr-o expresie arabă străveche, extrem de uzitată: "amar precum colocvintul" şi are o încărcătură simbolică a cărei punere în valoare ar fi fost utilă. În plus, astfel de texte cer un simţ lingvistic adecvat. Nu poţi spune, de exemplu, "beladonă" în loc de "mătrăgună" în traducerea unei scrieri arabe despre moarte. Sună ca o canţonetă italiană, tocmai când trebuie să te cutremuri în faţa unui cuvânt aspru, ucigător).
Pe scurt, Fadia Faqir, deşi scriind în engleză şi deci încercând din start să se adreseze unui public larg, a rămas prizoniera identităţii sale. Aşa cum personajul ei Salma nu se poate desprinde până la urmă de lumea întunecată a represaliilor din care a reuşit să evadeze, întorcându-se în satul natal spre a fi ucisă - deşi avea la Londra un soţ şi un al doilea copil, trăind relativ împlinită noua ei viaţă de imigrantă -, nici Fadia Faqir nu se poate despărţi de bagajul cultural arab. Acesta dă valoare cărţilor ei: o limbă literară aleasă, aluzii la poezia arabă şi citate din autori celebri, stratificări culturale, un mod "clasic" de a aduce la suprafaţă tragedia. De altfel, personajul Salma, fugită în Occident deoarece dăduse naştere unui copil ilegitim şi urma să fie ucisă pentru "spălarea onoarei", imigranta trăind din croitorie şi munci mărunte, se înscrie la Universitate spre a învăţa prin literatură limba engleză, într-un mod specific pentru identitatea arabă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu